Timpul dispare

Intr-o noapte un copil numara stele tacut.

Nu incerc sa evit momente. Impartasesc sentimente. Respir  treptat iluzii. Zambesc de dragul amintirilor, caci prezentul nu reusesc sa il simt. Traiesc intr-un permanent conflict cu timpul. Nu caut raspunsuri, viata le gaseste pentru mine. Nu cunosc implinirea. N-am stiut ca dragostea se poate stinge in clipe necunoscute. Nu credeam ca fara dorinta mea, dezamagirea poate sterge amintiri cu tot cu sperante. Si… chiar nu stii cate nopti nedormite au destramat apoi vise? Dar unde sa te caut daca tu nu existi? Si de ce ei? Ma doare caci simteam ca-l cunosc pe acest inger. Am gresit? Ochii tai inseamna dor? Ce sunt lacrimile?Asteptarea, uitarea… nu aveau loc in atat de putine momente. Probabil vei gandi ca ceea ce am facut este o tradare a prieteniei cand de fapt este fidelitate fata de conditia mea umana. Nu te-am parasit pentru ca m-ai ranit, te-am uitat pentru ca ai pus la indoiala iubirea unei copile. Asculta-ti sufletul, acum ultima oara. Eu te iert caci te port cu mine in toate clipele. Nu ai reusit sa ma cunosti. Chipul meu te va urma in orice departare, amagiri si regrete te vor impiedica sa crezi.

Cand adorm gandurile mele te mangaie. Suntem copii si pastram soaptele, imbratisarile, dorintele.

Unde esti acum?

5 thoughts on “Timpul dispare

Leave a comment