Timpul dispare

Intr-o noapte un copil numara stele tacut.

Nu incerc sa evit momente. Impartasesc sentimente. Respir  treptat iluzii. Zambesc de dragul amintirilor, caci prezentul nu reusesc sa il simt. Traiesc intr-un permanent conflict cu timpul. Nu caut raspunsuri, viata le gaseste pentru mine. Nu cunosc implinirea. N-am stiut ca dragostea se poate stinge in clipe necunoscute. Nu credeam ca fara dorinta mea, dezamagirea poate sterge amintiri cu tot cu sperante. Si… chiar nu stii cate nopti nedormite au destramat apoi vise? Dar unde sa te caut daca tu nu existi? Si de ce ei? Ma doare caci simteam ca-l cunosc pe acest inger. Am gresit? Ochii tai inseamna dor? Ce sunt lacrimile?Asteptarea, uitarea… nu aveau loc in atat de putine momente. Probabil vei gandi ca ceea ce am facut este o tradare a prieteniei cand de fapt este fidelitate fata de conditia mea umana. Nu te-am parasit pentru ca m-ai ranit, te-am uitat pentru ca ai pus la indoiala iubirea unei copile. Asculta-ti sufletul, acum ultima oara. Eu te iert caci te port cu mine in toate clipele. Nu ai reusit sa ma cunosti. Chipul meu te va urma in orice departare, amagiri si regrete te vor impiedica sa crezi.

Cand adorm gandurile mele te mangaie. Suntem copii si pastram soaptele, imbratisarile, dorintele.

Unde esti acum?

5 thoughts on “Timpul dispare

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s