Fara noi

600600_480199015400705_1823997619_n

E liniste crunta pentru o zi de marti.
As spune ca vreau sa fiu in bratele tale dar stiu ca spun degeaba. Tu nu esti aici sa auzi. Cu cat ma indepartez mai mult de visele noastre cu atat mai repede se apropie apusul si adoarme peste umerii mei.
Nici tu nu stii unde-ti sunt pasii cand esti fara mine, copilas drag uitat printre dulcile dimineti ploioase. Eu nu sunt a ta! M-ai ales fara teama ca vom plange de dorul clipelor noastre. Eu sunt o calatoare. Drumurile mele nu exista, le construiesc singura din franturi de speranta. Ma intreb… vei stii sa ma gasesti?

Sunt fara tine, chiar de-ai fi langa mine uneori. Esti departe si simt ca nu te vad, nu te aud, nu te cred. A ramas cu mine doar parfumul tau din noptile-n care imi declarai iubire.
Mi-e totul clar. Se apropie momentul plecarii mele. Am hotarat sa ti las iubirea, copilas dulce… Regret ca nu te am cunoscut inainte sa existe timpul.
Ce va fi atunci?
Cum va fi fara noi??

Advertisements

Inca te astept

936883_443945129026094_1567838552_n Fara sa-mi dau seama, fiinta mea intreaga se destrama putin cate putin in spatele dorului ce-i conduce pasii. Nu te-am chemat in cuvinte caci nu te gaseam, dar gandurile mele toate se stingeau in urma apusului pe care-l traiam fara tine. Mi-e atat de teama sa cred ca m-ai pierdut. Nu pot sa cred ca in dimineata aceea m-ai imbratisat de ramas-bun. De ce te-am lasat sa pleci? De ce? Astazi mi-am adus aminte chipul tau. A trecut atata timp..

Langa tine

544787_10151785853722184_338645910_n

Cu fiecare clipa care trece, ale mele ganduri se transforma in praf de stele si te cauta sa-ti aline somnul. Te-as cauta si eu dar drumul pe care am plecat azi s-a inchis in urma mea. Nu pot privi inapoi, caci mi-e teama sa nu te trezesc. O dragoste ca a noastra nu indrazneam sa mi doresc pana in noaptea-n care mi-ai sarutat sufletul cu priviri cazute peste umerii mei goi. Iti multumesc pentru ca nu m-ai lasat sa plec atunci. Voi ramane langa tine pana la finalul timpului…

De ce plecam daca iubim?

every-girl-guy-wishes

De ce plecam daca iubim?
Nu am avut curajul sa te intreb aseara. Prea strans eram ascunsa in secret, la pieptul tau, iubitule! Bratele tale suportau neinteles greutatea sufletului meu cazut in amurgul cuvintelor tale.
Cum ai putut?
Cum ai putut sa-mi spui ca ma iubesti, privindu-ma atat de dulce? Ma rugam sa nu simti cum tremur, de teama diminetii care ne impartea pe drumuri separate. Ma rugam sa se opreasca ceasul, si sa nu vedem nicicand tarziul cu care-am patruns unul in viata celuilalt. Ma rugam sa nu scriu despre asta. Noi doi impreuna suntem mai mult decat o poveste de iubire, decat o intreaga poveste. Noi doi suntem infinit…
Iti daruiesm sufletul si fiinta mea intreaga, cu multa vreme in urma. Dar uitasem sa-ti spun ca dragostea fara credinta nu poate supravietui. Iar tu uitasesi sa crezi ca sunt a ta.
Intrebarile pe care nu le-ai auzit de la mine aseara, le vei gasi printre cioburi de stele, fara nume, caci n-am avut puterea sa le las la tine. Nespus e dorul ce-mi apasa gandurile astazi. Nu vreau sa plang, dar plang iubitule…
Iti las amintirile, noptile in care te visez privindu-ma fericit, promisiunile, parfumul, totul…
Nu incerca sa-mi asculti pasii adormiti, dimineata printre draperii. Nu incerca sa te intorci. Nu incerca sa ma astepti.
Ai renuntat, inainte de toate!

Iar eu as vrea sa stiu…
De ce plecam? De ce, daca ne iubim?

Ploaie desculța

lovecouplescutedancetogethercouple-ce8d0b3ce79744594e1034066ef4ca8b_h_large1

Ploaie desculța

Azi-dimineață am fost trezită de sunetul ploii. O ploaie grăbită, limpede, cu miros de toamnă, și plină de amintiri. E un sentiment minunat să renunți la iluziile nopții, la vise și visuri, la tot ce te înconjoară, și să exiști în continuare doar pentru a asculta șoaptele ploii venite pe vârfuri, de niciunde. Privind călătoria stropilor de ploaie desculți, îmi așezam cu scop, stiloul pe o mai veche scrisoare de dragoste. Puteam șterge regretele pe care încă le simt din cauza distanței dintre noi. Dar știu că nu-ți voi dărui nicicând aceste rânduri. Știu că voi scrie încercând să retrăiesc anumite clipe, să-mi eliberez sufletul de strigătele dorului, și după ce-i arunc o ultimă privire, scrisoarea va rămâne uitată într-o cameră, multe săptămâni.

Astăzi m-am gândit la toți oamenii care iubesc. La noi…cei care iubim fără să așteptăm ceva în schimb. La poveștile noastre de dragoste, și la fericirea pe care oricât de mult am trăi-o…suntem necontenit însetați de prezența ei , și dacă nu o căutăm, atunci cu siguranță sperăm la ea.

Uneori simt că suntem mai desculți decât stropii de ploaie, în călătoria noastră spre dragoste, pentru că ea…fericirea e sfântă și nu poate fi întâlnită de cei care umblă încălțați printre dorințe. Fără voință, ajungem să ne numărăm pașii până la următoarea emoție, următoarea îmbrățișare, următoarele promisiuni, următorul chip frumos, întâlnit. Și dacă nu întotdeauna sunt sentimente profunde din ambele părți, noi ne mulțumim să iubim în continuare, din bucuria de a dărui, de a-l vedea zâmbind pe cel de lângă noi. Nu știu dacă există ceva mai frumos și mai blând decât a iubi fără timp, a iubi cu sufletul curat și a renunța la visele tale pentru cel de lângă tine.

Când omul de lângă noi își alege un alt drum, nu dorim să forțăm gravitația, și cu părere de rău îi dăm drumul la mână. Asta nu înseamnă că iubirea noastră se stinge. Ci ne păstrăm demni în ciuda golului rămas în inimile noastre. Nu plecăm însă, înainte de a fi siguri că omul pe care-l iubim cu toată ființa noastră, ne cunoaște sentimentele, și că va fi fericit.

Noi? Suntem împliniți pentru că iubim și asta ne ajută să traversăm tristețea provocată de lipsa persoanei iubite. Dar ce nu va știi niciodată omul care a plecat, este că noi am preferat să rămânem desculți în această călătorie, până la final, în timp ce el și-a căutat încălțări. Că am rămas cu tălpile însângerate și cu dureri grele. Dar ne continuăm drumul, cu speranța că la un moment dat vom întâlni pe cineva care ne va duce pe brațe până când tălpile noastre se vor vindeca de durere, până când urmele toate vor dispărea. Acel cineva ne va iubi.

S-a oprit vântul. Am tras draperiile. M-am încălțat în grabă, am luat umbrela și am plecat. De fapt sunt desculță, căci te simt îmbrățișându-mă în timp ce ascult ploaia. Mi-e atât de dor de tine…

Un singur drum

920011_158395434330571_898725_o

Daca mi-ar fi spus cineva ca drumul meu duce spre tine…

M-as fi ascuns, m-as fi ratacit, as fi ales alta cale, as fi renuntat la pantofi.

Ce puteam face sa nu te intalnesc? Ce as putea face azi sa uit? Nu…nu regret. Sa nu crezi asta. Daca nu erai tu, cum as fi cunoscut eu fericirea?

Aveam atatea sa ti spun. Si chiar de nu s a intamplat sunt sigura ca ai stiut citi in ochii mei tot ce simteam. Doar tu puteai impleti rasaritul intre clipe. Visele se topeau printre saruturi neclare de roua. M-ai readus la viata cu zambetul tau. Te asteptam cu o dorinta tainica, mai tainica decat marea. Tu veneai inainte ca ziua sa devina noapte si plecai inainte ca noaptea sa devina zi. Dar stii? Mi-as fi dorit sa nu pleci fara mine… Ne priveam ore intregi in tacere. Nu era nevoie de vorbe, caci in bratele tale ma regaseam mereu. Inimile noastre indragostite de cer se grabeau sa asculte cantecul ingerilor. Daca stiam ca urmeaza sa te intalnesc, as fi alergat spre tine. As fi facut orice pentru a ajunge la timp. Si nu as fi plecat niciodata de langa sufletul tau. Poate crezi ca sunt trista. Nu e asa. Sunt cea mai fericita femeie pentru ca sunt iubita de tine. Pentru ca drumul acesta m-a adus la tine. Mi-e dor de noi si mi e teama. Cred ca am plecat de langa tine fara sa mi doresc. Drumul acesta are un singur sens. Nu ma pot intoarce. Sa nu ma astepti.

Priveste cerul in fiecare noapte. Acolo, printre ingeri am ascuns iubirea.

Devreme sau…

Image

Astazi e o altfel de primavara. Adierea vantului e atat de senina incat imi atinge privirea.

Ador diminetile cand pasii ma conduc spre locuri necunoscute. Pe strazi straine si totusi atat de iubite, inteleg ca mi e dor de septembrie. Un dor ce nu si gaseste vindecare nici macar in cantecul uitarii. Privind cerul noapte de noapte credeam ca voi invinge destinul. Soaptele tale au ramas aici, pe umarul meu. Recunosc, a fost un miracol ca ti am auzit zambetul si vorbele dulci dupa atata vreme. Am simtit o fericire mai inalta decat cantecele cerului. Te cred cand imi spui ca ma pastrezi in suflet. Si nu te as crede niciodata daca mi ai spune ca m-ai uitat. Nu pot si nu vreau. Erai atat de fericit la telefon… Iar eu am impresia ca ieri s au terminat noptile in care ma sunai plangand sa mi spui ca nu poti adormi fara sa mi asculti vocea… Amandoi ne am schimbat atat de mult. Si totusi….ceva din noi a ramas la fel. E iubirea.