In zadar

1239838_170345296484885_834487981_n

Mai departe de ieri nu pot fi. Mai departe de azi, esti tu. Mai departe de maine, suntem amandoi. Cand ma supar pe tine ca nu esti aici, te imbratisez in gand si te sarut, cu o dragoste de copil. Cand nu sunt cu tine dispare cerul, dispare rasaritul atat de mult visat, dispare zarea toata. Dorintele pier intr-un numar de clipe firave. Mi-e dor de tine, si mi-e teama. Am inceput sa uit cum arata chipul tau. Nopti de-a randul incerc sa-mi aduc aminte cum ma priveai, si in zadar… Ma intristeaza uitarea. N-as fi crezut vreodata ca ma vei pierde. Iar mie mi-e atat de dor de tine, de noi…

Aidoma

8634_10151469431543616_1680891771_n

E ora 4 dimineata. Ma trezesc aidoma buimaca de blandetea unui chip visat peste noapte. Cobor din pat, ma indepartez usor. Ascunsa printre draperii in caderea unui sunet, nu stiu sa astept. Ploua. Presimt la fiecare pas dorul ce-ti macina tamplele. Nu ai venit astazi. Cred ca si maine vei lipsi caci nu mai stiu sa te caut. Privesc inainte, spre glasul ploii. Universul se-ntampla fara noi. Candva refuzai sa crezi ca nu avem loc printre stele. E mai frumoasa ploaia decat stim. Mai frumoasa, tresarind copilareste peste suflete indragostite.
Timp de un an nu mi am dorit sa mai am parfumul pe care l purtam cu tine. In dimineata asta, l-am deschis pentru prima oara singura. Am pastrat si esarfa cu care-mi imbracam umerii de teama saruturilor tale ucigatoare. Da. Cu intreaga fiinta regret ca am aruncat inelul daruit de tine. Te am parasit atunci. Te iubeam mai mult decat iubeam dorinta de a te avea. De a trai alaturi de tine o viata scurta in aceasta lume. Speram ca ingerii sa tremure de uimire la vederea dragostei noastre si sa ne salveze. Speram intr-un miracol fara sa realizez ca el exista din momentul in care te am cunoscut. Eram mai oarba decat destinul.
Uneori ma intreb daca ai amintiri din ziua in care ne am aflat la distanta intre doua orase. Ploua calm. Ma stingeam sublim in urma dorului ce te chema pe nume. As fi vrut sa te simt langa mine, sa ne ratacim impreuna pe strazi cunoscute numai de noi. Eram totusi increzatoare caci peste putine ore urma sa te revad. Ultimul loc in care am pasit a fost o manastire cu femei de origine Indiana. Nu voi uita niciodata felul in care se rugau. Trecand pe langa o fotografie mai veche, zaresc in graba un pian cu clapele galbene, in praf. Privind cu atentie, gasesc un caiet foarte gros. Un fel de album al dorintelor in care vizitatorii scriau cu speranta spre implinire. Fericita, am scris si eu. Nu ti am spus niciodata.
“Ingerul iubirii mele, parasesc acest suflet al meu in abisul privirii tale dulci. Te voi iubi mai mult decat infinit. Nu ma uita. Nu incerca vreodata sa ma uiti…” E curios cum o singura dimineata cu ploaie imi poate aduce atatea amintiri. Mi e dor de el. Mi e dor cum nu se poate spune…
E ora 6 dimineata. Ma imbrac in graba, iau umbrela si plec. Ma indrept spre Universitate. In urmatoarea ora voi sustine un examen important. Vantul e destul de puternic. Am impresia ca in mai putin de un minut voi zbura cu tot cu umbrela. Alerg prin ploaie. Cand ajung la semafor se schimba culoarea instantaneu in rosu. Zambesc, inchid umbrela, si raman pe loc bucurandu ma de aceasta dimineata minunata.
El e atat de departe si nu e greu sa inteleg de ce il simt langa mine. Ii simt prezenta continua in fiecare suflare a vietii.
Seara scriu o felicitare. Iau masa cu prietenii in oras. Ma las purtata de vis pana la rasarit.

Cu dor

1014266_155770951275653_1669159027_n

Dureros de blande sunt ploile care trec. Ploi fara nume si fara destin caci toate trec fara noi. Ma strecor printre vise ca o oarba uitata in lume. E trist cerul oriunde nu esti tu. Sunt departe de tine dar in adancul fiintei mele iti voi purta sufletul mult timp caci amintirea ta ma rapeste fara mila. N-am stiut ca dorul de tine va fi mai greu decat propriul meu destin. Cred in toate ca si cum apusul nu ar fi destula poveste.

Inca te astept

936883_443945129026094_1567838552_n Fara sa-mi dau seama, fiinta mea intreaga se destrama putin cate putin in spatele dorului ce-i conduce pasii. Nu te-am chemat in cuvinte caci nu te gaseam, dar gandurile mele toate se stingeau in urma apusului pe care-l traiam fara tine. Mi-e atat de teama sa cred ca m-ai pierdut. Nu pot sa cred ca in dimineata aceea m-ai imbratisat de ramas-bun. De ce te-am lasat sa pleci? De ce? Astazi mi-am adus aminte chipul tau. A trecut atata timp..

De ce plecam daca iubim?

every-girl-guy-wishes

De ce plecam daca iubim?
Nu am avut curajul sa te intreb aseara. Prea strans eram ascunsa in secret, la pieptul tau, iubitule! Bratele tale suportau neinteles greutatea sufletului meu cazut in amurgul cuvintelor tale.
Cum ai putut?
Cum ai putut sa-mi spui ca ma iubesti, privindu-ma atat de dulce? Ma rugam sa nu simti cum tremur, de teama diminetii care ne impartea pe drumuri separate. Ma rugam sa se opreasca ceasul, si sa nu vedem nicicand tarziul cu care-am patruns unul in viata celuilalt. Ma rugam sa nu scriu despre asta. Noi doi impreuna suntem mai mult decat o poveste de iubire, decat o intreaga poveste. Noi doi suntem infinit…
Iti daruiesm sufletul si fiinta mea intreaga, cu multa vreme in urma. Dar uitasem sa-ti spun ca dragostea fara credinta nu poate supravietui. Iar tu uitasesi sa crezi ca sunt a ta.
Intrebarile pe care nu le-ai auzit de la mine aseara, le vei gasi printre cioburi de stele, fara nume, caci n-am avut puterea sa le las la tine. Nespus e dorul ce-mi apasa gandurile astazi. Nu vreau sa plang, dar plang iubitule…
Iti las amintirile, noptile in care te visez privindu-ma fericit, promisiunile, parfumul, totul…
Nu incerca sa-mi asculti pasii adormiti, dimineata printre draperii. Nu incerca sa te intorci. Nu incerca sa ma astepti.
Ai renuntat, inainte de toate!

Iar eu as vrea sa stiu…
De ce plecam? De ce, daca ne iubim?

Un singur drum

920011_158395434330571_898725_o

Daca mi-ar fi spus cineva ca drumul meu duce spre tine…

M-as fi ascuns, m-as fi ratacit, as fi ales alta cale, as fi renuntat la pantofi.

Ce puteam face sa nu te intalnesc? Ce as putea face azi sa uit? Nu…nu regret. Sa nu crezi asta. Daca nu erai tu, cum as fi cunoscut eu fericirea?

Aveam atatea sa ti spun. Si chiar de nu s a intamplat sunt sigura ca ai stiut citi in ochii mei tot ce simteam. Doar tu puteai impleti rasaritul intre clipe. Visele se topeau printre saruturi neclare de roua. M-ai readus la viata cu zambetul tau. Te asteptam cu o dorinta tainica, mai tainica decat marea. Tu veneai inainte ca ziua sa devina noapte si plecai inainte ca noaptea sa devina zi. Dar stii? Mi-as fi dorit sa nu pleci fara mine… Ne priveam ore intregi in tacere. Nu era nevoie de vorbe, caci in bratele tale ma regaseam mereu. Inimile noastre indragostite de cer se grabeau sa asculte cantecul ingerilor. Daca stiam ca urmeaza sa te intalnesc, as fi alergat spre tine. As fi facut orice pentru a ajunge la timp. Si nu as fi plecat niciodata de langa sufletul tau. Poate crezi ca sunt trista. Nu e asa. Sunt cea mai fericita femeie pentru ca sunt iubita de tine. Pentru ca drumul acesta m-a adus la tine. Mi-e dor de noi si mi e teama. Cred ca am plecat de langa tine fara sa mi doresc. Drumul acesta are un singur sens. Nu ma pot intoarce. Sa nu ma astepti.

Priveste cerul in fiecare noapte. Acolo, printre ingeri am ascuns iubirea.

Devreme sau…

Image

Astazi e o altfel de primavara. Adierea vantului e atat de senina incat imi atinge privirea.

Ador diminetile cand pasii ma conduc spre locuri necunoscute. Pe strazi straine si totusi atat de iubite, inteleg ca mi e dor de septembrie. Un dor ce nu si gaseste vindecare nici macar in cantecul uitarii. Privind cerul noapte de noapte credeam ca voi invinge destinul. Soaptele tale au ramas aici, pe umarul meu. Recunosc, a fost un miracol ca ti am auzit zambetul si vorbele dulci dupa atata vreme. Am simtit o fericire mai inalta decat cantecele cerului. Te cred cand imi spui ca ma pastrezi in suflet. Si nu te as crede niciodata daca mi ai spune ca m-ai uitat. Nu pot si nu vreau. Erai atat de fericit la telefon… Iar eu am impresia ca ieri s au terminat noptile in care ma sunai plangand sa mi spui ca nu poti adormi fara sa mi asculti vocea… Amandoi ne am schimbat atat de mult. Si totusi….ceva din noi a ramas la fel. E iubirea.