Dor nestins

11018871_10202811925658834_253546164149036697_n

Sunt clipe care trec mai repede ca gândul dar emoțiile lor ne pot însoți o viață întreagă. O privire blândă într-o dimineață rece, un zâmbet sincer într-o zi confuză, o îmbrățișare tăcută într-o ploaie de primăvară, o încurajare plină de compasiune, o dovadă de încredere primită la timpul potrivit, un cuvânt care aduce lumină. Sunt atâtea sentimente ce stau ascunse în zgomotul pașilor ai mei, ai tăi, fără uitare. Într-o adiere de vânt de la marginea lumii au rămas șoapte care încă așteaptă să fie rostite, doruri vegheate de nopți printre felinare nestinse, parfumuri goale de secrete iar astăzi străzile pe care le zărim în depărtare toate duc spre răsărit. Scriu despre ele pentru că poate doar așa voi înțelege de ce timpul insistă să le păstreze acolo. E un mister cum oamenii pot simți și resimți în mii de feluri momente trăite cândva. Pentru o secundă mă scufund în liniștea dorului ce-mi colorează buzele și ascult norii cum se îndepărtează ușor…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s