Jurnal de empatie

970716_151486078370807_1360084995_n

Intr o lume in care incepem sa simtim absenta valorilor morale inalte, in care desensibilizarea oamenilor atinge cote mari, e dificil sa intelegem un sentiment atat de important precum este empatia.
Indraznesc sa abordez aceast subiect cu toate ca pentru multi dintre noi ar putea parea banal, si chiar demodat.
Va invit in minutele urmatoare sa aflam semnificatia etimologica, psihologica si filozofica a cuvantului empatie. Dupa care veti cunoaste o experienta deosebita pe care am trait o in urma cu un an si care constituie pentru mine astazi o adevarata lectie de viata!
Sa incepem!
Din punct de vedere etimologic, cuvantul empatie provine din limba greaca si inseamna: ceea ce suferi in interior. Capacitatea de a recunoaște și, într-o oarecare măsură, de împărtăși sentimente cum ar fi tristetea sau fericirea, care sunt traite de catre o alta fiinta chiar daca aceasta nu le exprima explicit.
Din punctul de vedere al psihologiei, empatia reprezintă o identificare, prin trăire, cu alte persoane, în timp ce din punct de vedere filozofic, empatia este o formă de cunoaștere a altuia, o interpretare a eului altora după propriul nostru eu.
Va intrebati probabil, ce cred eu despre empatie?
Ei bine, in opinia mea empatia înseamnă să te preocupi de gândurile si sentimentele altor persoane, punându-te în locul lor, încercând sâ gandesti precum o fac ei.

Spun asta pentru ca, in urma cu un an am avut parte de o experienta nemaipomenita pe care doresc sa o impartasesc astazi cu voi.
Obisnuiam sa ma plimb singura uneori, din nevoia de liniste, de regasire personala. Nimic nu parea special pana intr-o seara cand am vazut-o altfel pe batrana care statea pe jos intr-un colt al strazii, aflata parca intr-o continua asteptare. Cu cat ma apropiam mai mult de ea, cu atat simteam mai clar tristetea din ochii ei, reuseam sa disting pe chipul acesta o blandete fara limite.
Nu-mi puteam explica de ce, dar imi doream sa vad lumea prin ochii ei. Sa stiu in ce fel intelege ea viata. Asa ca m am asezat langa ea.
Era curata si imi zambea cu atasament. Incerca sa vanda niste flori dar lumea nu-i dadea atentie decat pentru a face haz de situatia ei sau o privea intr-un mod straniu si negativ.
Dupa ce m-a privit indelung, mi-a spus: esti altfel, tu nu esti ca ei.
Am intrebat-o: nu va e frig? Nu va e greu sa stati aici in fiecare seara asteptand sa vindeti niste flori?
Mi-a raspuns bland: copila mea, eu sunt aici de teama singuratatii. Stau aici pentru ca simt nevoia sa vad oameni in jurul meu, sa ii aud vorbind, sa le simt prezenta.
Dar nu aveti familie?
In inima am o familie, in realitate, am avut 4 copii, 3 dintre ei au murit si fata mea care traieste este casatorita in strainatate. Are viata ei, isi mai aduce aminte si de mine din cand in cand. Si sotul mi a murit. Am suferit mult dar nu pot spune ca sunt nefericita. Am avut o viata foarte grea. Si cu toate astea nu pot spune ca nu iubesc sa traiesc.

In timp ce mi povestea diferite momente prin care a trecut, simteam ca traiesc ceea ce ea retraia prin povestirea amintirilor. Mi-au dat lacrimile si nu intelegeam cum se poate naste atat de repede si atat de puternic sentimentul acela de dragoste umana pentru o persoana pe care nu o cunosti decat din cateva cuvinte. Lumea ma privea ca pe o nebuna. Insa eu vedeam viata cu totul diferit, din coltul acela, de langa batrana. Am ramas langa ea aproape o ora si dupa ce i-am spus tot ce credeam ca poate fi incurajator pentru ea, am simtit o liniste care nu poate fi descrisa in cuvinte. Inghetasem de frig si nu mai rezistam. Am imbratisat-o, dupa care m am ridicat sa plec. Mi-a zambit cald si mi a spus: tu esti dovada mea ca exista iubire. Sa fii fericita, copila mea.
Nu stiu de ce, dar imi era greu sa ma desprind din locul acela. Priveam in urma si intelegeam ca ma indepartez de ea, dar o parte din sufletul meu ramase acolo.
In drum spre casa, nu ma puteam gandi la nimic, minute in sir. Priveam cerul si simteam ca stelele sunt mai aproape. Ma simteam libera.
Am inteles atunci cat de puternic e acest sentiment al empatiei.
In urmatoarea seara, am plecat de acasa special pentru a-i duce batranei o mancare calda. Dar ea nu mai era acolo. Nici in a treia, nici in a patra seara. Asa ca am intrebat-o pe doamna care vindea la un magazin pe acea strada. Si mi a spus: Batrana a venit aici intr o seara, si mi a dat toate florile. A zis ca a intalnit un inger si e fericita.
Atunci am inteles cat de diferita e perceptia oamenilor despre viata. In timp ce eu plecam de acasa din dorinta de liniste si singuratate, ea pleca pentru a-si implini nevoia de a fi intre oameni.
Am avut parte de o experienta deosebita.
Voi incheia cu citatul Elenei Stan, care spune:
“Empatie înseamnă să simţi că ţi-au amorţit degetele, când îţi vezi semenul umblând desculţ prin zăpadă, să-i deschizi larg uşa să intre la caldură şi să împarţi cu ele singura pereche bună de încălţări pe care o ai.”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s