Devreme sau…

Image

Astazi e o altfel de primavara. Adierea vantului e atat de senina incat imi atinge privirea.

Ador diminetile cand pasii ma conduc spre locuri necunoscute. Pe strazi straine si totusi atat de iubite, inteleg ca mi e dor de septembrie. Un dor ce nu si gaseste vindecare nici macar in cantecul uitarii. Privind cerul noapte de noapte credeam ca voi invinge destinul. Soaptele tale au ramas aici, pe umarul meu. Recunosc, a fost un miracol ca ti am auzit zambetul si vorbele dulci dupa atata vreme. Am simtit o fericire mai inalta decat cantecele cerului. Te cred cand imi spui ca ma pastrezi in suflet. Si nu te as crede niciodata daca mi ai spune ca m-ai uitat. Nu pot si nu vreau. Erai atat de fericit la telefon… Iar eu am impresia ca ieri s au terminat noptile in care ma sunai plangand sa mi spui ca nu poti adormi fara sa mi asculti vocea… Amandoi ne am schimbat atat de mult. Si totusi….ceva din noi a ramas la fel. E iubirea.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s