Scrisoare catre cer

Scrisoare catre cer

Am inteles la final…
Sa pleci este usor, ceea ce lasi in urma e mai greu.
Amintirile ramase la ea  imi pastreaza sufletul viu.

Stiu… Acum ar zambi daca s-ar gandi la mine. Mi-e teama ca a inghetat asteptandu-ma. Era iarna cand am plecat.
E liniste si pustiu, pasarile nu mai canta nici ele. Fara ea sunt singur, singur si indurerat.

Asta seara ma intorc in timp. Acolo unde am vazut-o ultima oara. Drumul e infricosator caci razele padurii sunt negre si goale. O caut in zadar, ea nu mai exista. Nici locul unde am imbratisat-o de ramas bun.

Clipele de luciditate ma infioara.

Timpul dintre noi s-a scurs.

Aerul rece e mai cald decat speranta mea de a-mi revedea iubirea.
Cerule, intoarce-o la mine macar in vis.
Nu credeam vreodata ca voi ramane fara ea…

Dall

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s