Suflete fara timp

La coltul strazii e rece noaptea

Vantul topeste iluzii,

Cerul imi numara pasii,

Ganduri strabat fara vointa uitarea,

Stropii de ploaie destrama un parfum al soaptelor ramase.

Oare cine va stinge distanta cuprinsa-n rataciri?

Ma indepartez in neinteles si spaima, de locul unde ne-am promis unul celuilalt ca intre noi  nu va exista nicicand addio…

Alerg sa m-ascund printre vise, sa scap de momentul amintirii, de strigate fara glas

Nu ma regasesc, m-am pierdut de mine

Nu mai pot privi inapoi, ma dor genele de dor.

In zadar e iubirea noastra, caci azi imi port destinul fara tine

Si noptile cand ma imbrac in surasul imbratisarilor trecute

Toate ma duc la capatul unui drum fara nume.

Ai smuls din stele un suflet colorat,

L-ai prefacut in inger si i-ai mangaiat zambetul,

Ce-a fost candva strain de incredere, tu ai stiut sa simti blandete.

Ai inteles ce inseamna timpul

Dar trist…

Nu ai transcris sperantei infinitul.

Ea a plecat, caci nu ti-a fost teama sa crezi

Acum e totul amortit,

E ca si cum nu vei mai stii insemnatatea ploii

Dar ea…

Ea te pastreaza strans in suflet alaturi de clipa cand v-ati marturisit amandoi darul de a iubi ploaia.

Miracolul vietii v-a adus impreuna

Si tot el v-a impartit pe cai diferite

Pentru ca doar asa pot supravietui doua suflete fara timp…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s