Emotie necuvant

Miroase a toamna dorul imbratisarii de pe urma.
Destin fara crezare.
Clipele nu se intorc, peste frunzele cerului se prapadesc in departare.
Tacerea timpului ascunde pasii mei si ai tai.
Noaptea din coltul camerei ar vrea sa fie uitare.
E imposibil oare gandul ce te cheama?
Genele-mi stinse de speranta simt ocrotirea vantului.
Ma intreb…Ma intreb…Doamne…
Voi mai fi vreodata eu?
Tarziu…
Soapte in suflet ne-au ramas.

Nu vei fi nicicand singur. Promit.

Nu te mai astept.
Iti amintesti ultimul parfum?
Iubirea?
Visul?
Ochii mei inlacrimati cand i-ai sarutat tremurau…
Ramas-bun…ne-am spus dar fara voia noastra
Copila poveste. Voi ramane cantecul inimii tale.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s