Buchet imbratisat

Caderea noptii imi amorteste pasii.

O clipa incetez sa mai exist pentru mine si-mi pare ca ascult cu dorinta departarea.

Ganduri strabat necunoscutul intr-o lumina vaga ca si cum as aminti tacerii un destin uitat.

Ochii copilei picteaza cerul in speranta. Tarziu dans al fiorilor gasiti prizonieri intre doua lumi misterios invesmantate.

Divin miracol e-nflorirea stelelor sub gene si viata toata-i un miracol de dragoste indragostit.

E liniste in bratele acestor crini. Pleoapele-mi ascunse in sufletul petalelor, parfum naucitor de romantism, pe umar  picaturi de ceata, chiar fara ganduri ma strecor spre nicaieri.
Si cate necuvinte sa cuprinda un zadar cu sens? In ce fel de speranta as reusi sa evadez din timp?

Privesc inmarmurita suflarea vantului ce-a deghizat cateva stanci, o Luna plina…atat de plina de blandete si putere si dorinta, o asteptare ce pare infinita sau trupul mi-e patruns de oboseala indoielii.

Fara vointa uneori…simt sa ma tem de vorbe graite usor, idei care spulbera visuri din fasa, minti optuze purtate-n chipuri false.

Nu fac parte din lume. Eu fac parte din Dumnezeul iubirii. Sunt viata.

Cu ochii inchisi intre atatea povesti reci…sunt totusi treaza si cred fierbinte ca principalul scop al existentei este iubirea dintre oameni, iubirea celui mai minunat dar care se numeste VIATA!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s