Atingerea rasaritului


Raze de soare sarutandu-mi carliontii topesc pana si dorul din genele mele, nu pot privi franturi de speranta. Departarea nu iarta sau poate ma aflu din nou in cautarea aceluiasi altfel. Caut iar o cunoastere ce n-am cunoscut-o decat tresarind. Pasii se sting pe un drum neincetat, e totusi lumina si totusi mai cred…
E gandul de codru, mister de senin, moment neatins , e vantul ratacit departarii ascunzand destine in nori.
Amintirile aproape uitate nu pot insemna decat tradare pentru dorinte, cantece goale, chipuri fara parfum, si nu e nici noapte…  Nu e ceea ce scriu. Nu e dansul gandurilor mele. Toate, toate sunt instrainari insuflate de amagirea nadejdii nepotrivite. Am reusit sa fug de mine uneori. Povesti despre timp mai stiu si acum. Ce-ar fi daca m-as regasi brusc in realitate? Probabil nimic pentru ca… nu as fi eu.
O soapta strapunsa intr-un zambet de trandafir uitase a-mi darui farmecul asteptarii.
Candva credeam ca stiu. Acum simt. Nu e iluzie. Nu e destinul scris.

Nu e final.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s