Farama de crezare


Si azi nu-mi ramane decat sa scriu.
Sa scriu cu gene indragostite de cer, un timp uitat in randuri tremurande, profunzimea atingerii tale.
A fost un vis si el pierdut in ganduri. Acum e departare. Priviri ale noptilor din amintire, un chip topind misterul vietii.
Candva speram ca sufletul tau ma va ascunde de lume si numai asa voi putea ramane copila pe care o numesti uneori inger, sarutandu-i cald obrazul.
La ce bun sa imbratisez cerul noptii cand nu esti tu langa mine pentru a intelege impreuna melodia stelelor?
Vreodata te-am privit eu fara sa te-mbrac in dragoste, eterna strapungere a dorului?
Ramane pustiul parfum al unor fotografii mai vechi, nestiute poate.
Atat de departe in clipa invinsa de timp, te simt ratacit. Nu ti-e teama ca m-ai pierdut?
Ma intreb…cum poate exista atat de multa iubire in sufletul unei copile pentru un necunoscut?
Oare mi-ai uitat chipul? Ochii mei nu-i mai saruti in vis?
Imi doresc sa-ti marturisesc dorul meu. Dar cand vei fi pregatit sa asculti?
De ce-ti ascunzi simtirile?
Te iert…

Mai bine uita-ma!

One thought on “Farama de crezare

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s