Uneori…


Sunt ganduri uitate-n departarea clipei ce impiedica dorinte sa cunoasca implinirea sau pasi tacuti sa intoarca negresit un vis copil in locul din care odata ne-am luat ramas-bun. Ma intreb oare cand vor inceta intrebarile intr-un neinteles de false nadejdi, iluzii ratacite de timpuri, aproape rupte intre vanturi.
Sa stii…chiar daca nu vei crede, un singur lucru am reusit sa-l pastrez mai departe decat ti-ai putea imagina:
strigatul inghetat al cerului ranit de foc si insasi Luna se va destrama de teama amagirii ce-a topit sperante rapite in nopti.
E mister pentru mine : ai simtit vreodata in toiul noptii raspunsuri pentru suflet?

Exista mangaieri, convingeri, idealuri mai puternice decat increderea?  Ce inseamna o amintire care aduce totusi la rastimpuri atingerea aceluiasi parfum? In momente tarzii ma simt ca si cum as fi fugit de mine apoi paradoxal ma regasesc undeva la margine de lume. Imi doresc sa fi langa mine, mi-ai darui flori.
Ma uit pe geam si am impresia ca totul e strain. Nu recunosc nimic din tot ce-a fost candva.

Sa uit de stele?  Unde ar fi atunci copilaria?
Azi-noapte pentru prima oara te-am visat plecand. Te urmaream cu privirea pana departe si am inteles ca nici in vis nu vom mai fi imbratisati. E vina mea. Am renuntat definitiv. E noapte si continui sa scriu. Nu mai cunosc somnul caci pleoapele au fost rapite intr-un amor al constiintei. Poate ca asa e drept.

Si totusi…
Nimic nu schimba mediul inconjurator mai mult decat o persoana care s-a decis sa iubeasca o alta persoana, neconditionat!

2 thoughts on “Uneori…

  1. Raspunsuri la intrebari, raspunsuri la regrete, raspunsuri la furii, raspunsuri la remuscari, raspunsuri la lacrimi.
    Le cautam, le strigam cu disperare, ne intrebam cine le poate da. Si toate aceste cautari sunt de fapt minciuni. Ne mintim singuri si stim asta, dar o facem din teama, din teama de a deschide usa pentru ca deja stim ce e in spatele ei. Si aceasta lupta ne macina sufletul.
    Trebuie sa ne obisnuim cu fantoma din spatele usii sa o ignoram sa trecem pe langa ea fara sa o bagam in seama. Iar atunci cand vom fi singuri si ea inevitabil va iesi dintrun colt intunecat al camerei taranduse spre noi si ranjind, noi sa o intampinam ca pe o veche amica, cu nostalgie dar rece.

    am gasit intamplator blogul tau, imi place mult cum scrii asa I’ll keep an eye on you😀

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s