Clipe


Departe

In noaptea ce-mi mangaie chipul copil, te simt profund in al meu suflet.

Ce momente…
Nu credeam ca sunt in stare sa astept, apoi sa-mi controlez emotiile, respiratia, in timp ce-mi vorbesti…

Stii? Mi-a fost atat de dor sa-ti admir ochii si nu am putut sa-mi ridic privirea peste ganduri. Mi-a fost atat de dor sa te strang in brate si nu te-am putut decat imbratisa intr-un amor secret al secundelor grabite. Mi-a fost atat de dor sa-ti sarut obrazul cald in soapte cuminti si nu am facut decat sa-mi trec parfumul usor peste speranta pieptului tau. Mi-am dorit din suflet sa-ti spun ceea ce nu ti-am marturisit nicicand. Si intr-o ultima clipa am renuntat. Ti-am zambit si am plecat.

Cine sunt eu? De ce tu?
Am cunoscut implinirea. Sunt cea mai fericita.
Drumul, intunericul si zapada, mirosul iernii, amintirile, dorintele, sperantele…toate te aduc aici acum.
Sa uit?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s