Nu stii…


E din nou astazi.
Mi-e trupul rece si il simt obosit. De cateva nopti adorm tarziu si ma trezesc inainte de vreme pentru ca nu-mi ajunge timpul sa invat. Sunt mereu neodihnita. Nu vreau sa pierd vreo clipa in care sa nu cunosc si incep sa uit de mine, de liniste, de dorinta.
Abia astept sa se termine orele, sa ajung acasa. Imi voi inchide telefonul si voi dormi.
Toamna e aproape de final.
Aproape ca nu-mi aduc aminte chipul tau. Mi-e dor de momente pe care nu le-am trait de fapt niciodata. Sunt impreuna cu tine oriunde-as fi si oricat de departe alearga amintirile esti tu in apropierea lor, intr-o poveste despre timp.Vei veni? Nici macar nu stiu sa renunt. Mi-e teama de linistea acestui suflet.
Asculta soapta fiecarei clipe. Pastreaza raspunsul noptii. Ramai in vis. Nu! Ai atins amintirea. Te-am rugat… Uita ochii, zambetul, parfumul,vocea, parul ei cret. Toate sunt in zadar cand tu nu esti. Ma vei intelege candva?
Esti trist uneori. Atat de trist incat incep sa uit de mine. Oare chiar nu te cunosc?
Strainule!  Imi esti atat de drag…

One thought on “Nu stii…

  1. Ultimele zile de toamna au darul de a ne rascoli, ne apropie de un nou an si ne inalta intr-un fel de intelepciune a timpului trecut.
    Imi pare rau pentru suferinta ta evidenta, sper sa intelegi rostul acestor patimi si sa mergi mai departe.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s