Zambet


Divina noapte!
Te-ai ascuns usor de noi…
Mi-a patruns misel in suflet eternul dor al unui singur inger. Pe cine asteapta timpul cand insusi el e asteptat? Al cui e blandul chip care-mi rapeste ganduri? Mi-e greu sa refuz priviri ale stelelor. Ultima data aveau gust amar. Atatea dorinte s-au pierdut intre margini nescrise, inexistente. Unde e clipa amintirii ratacite? In infinitul neinteles al sperantei oare? De ce imi trimiti in visul noptii al tau zambet? Nu stii ca viata m-a uitat in umbrele tacerii? Nu vreau raspunsuri. Am iertat iubirea, sufletul a fost ingenuncheat de catre destin. Sau poate… altfel ar fi fost astazi. Nu ma supar pe tine ci ma parasesc pe mine. Definitiv de aceasta data am inghetat si realitatea nu ma mai impresioneaza.
Nu sunt cuvinte care sa te aduca langa mine. Sufletul nu se hraneste cu ganduri sau vorbe ci cu speranta, iubire si poate putina fantezie. Doar un miracol ar mai exista.
Sa te alint, sa-ti soptesc dorul meu, al tau obraz eu sa-l sarut intr-o fericire de copil iar in final sa simti cum lacrimi ale dragostei se topesc arzand pe pieptul tau. Ia-ma de mana, parfumul tau sa-mi coloreze aripi si lasa viata sa ma uite in stransa ta imbratisare! Tu nu vei stii nicicand dar ochii ma dor si nu mai suporta alte priviri, se feresc, se apara, se pierd, se intristeaza caci nu esti tu acela ce-i contempla.
Ramai…
Asculta culorile toamnei aici langa mine.

3 thoughts on “Zambet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s