Ganduri

In aceasta noapte blanda cad stele.

Cat de copil esti atunci cand privesti cerul instelat si incepi sa crezi ca  iti apartine? Cum poti gandi ca inoti cu ochii inchisi intr-un univers scaldat in dragoste? Ca saruti stele pentru a nu le lasa sa se stinga? Ca parfumul florilor de langa tine va tine o viata intreaga?

Ating vantul si dispare. Clipesc usor si ma gasesc pierduta in departari. Daca as fi doar suflet m-as numi cu siguranta copilul calator. Dar trupul… El trupul ma tine legata de realitate. Altfel ar insemna sa visez fara limite, sa nu dorm niciodata pentru ca noptile le traiesc in adorare, sa zambesc mereu, sa contemplu linistea, sa merg desculta pe o sosea fierbinte si prin ploaie sa mangai trandafiri somnorosi. Toate acestea in timp ce lumea alearga in cautarea unui destin. Nimeni nu se opreste din drum macar pentru putin si sa vada cat de frumos a construit natura cel mai mare arhitect al universului …Dumnezeu. A facut-o din dragoste tandra pentru noi. Ar fi trebuit sa fim o familie unita si fericita care sa locuiasca intr-o mare gradina frumoasa, plina de dragoste.  Nu ne era pregatit sa cunoastem durerea, suferintele, lacrimile, neajunsurile, ura. Sunt sigura. Oare cate stele cad in clipa asta? Cate sperante se naruie acum? Cate visuri se sting? Cati copii se maturizeaza si de maine vor cunoaste amagirea? Cati sunt parasiti? Cati isi pierd credinta? Cati se inchid in propriile ganduri? Cati incep sa cunoasca vicii? Cati refuza cautarea? Cati trec pe langa iubire? Cati plang? Cati regreta? Cati inceteaza sa mai simta? Cati pasesc in intuneric? Cati renunta la viata?

Un lucru e sigur! Acela ca orice ar fi nu suntem singuri atata timp cat avem iubire in suflet. Ar fi atat de frumos sa traim cu totii in unitate, intelegere, pace…

Eu voi spera mereu la fericire!