Tacerea timpului

O poveste depre doi necunoscuti

El:

-E noapte. Esti langa mine inger al dragostei! E un miracol ca-ti pot mangaia ochii blanzi cu privirea, ca apoi sa-i pictez in suflet pentru o amintire ce ma  va linisti in eternul dor. Te simt uitata in bratele mele, inimile noastre canta, sunt singurele in care mai credem. Cand stam imbratisati ne regasim ca doi copii dupa o lunga si dureroasa cautare, despartire. Devenim din nou ingeri ai timpului. Acum ne putem sopti mistere ale viselor prizoniere in noi. Am asteptat atat de mult clipa aceasta in tacere amandoi. Te rog fericirea mea, alina-mi dorul cu un zambet!

Ea:

-Noaptea asta e cea mai frumoasa din viata mea! Uite cum danseaza stele pentru noi, suflet bland! Ma ascund in bratele tale calde, ma acopar cu suflarea ta fierbinte si ma pierd in dragostea ta perfecta. Acum, orice s-ar intampla vom fi nemuritori caci am cunoscut fericirea, adevarul. Imi saruti usor pleoapa si inima mea se opreste. Mi-e teama ca timpul te va arunca din nou la o margine de lume. Eu nu traiesc atunci cand suntem departe unul de celalalt. Priveste vantul cum se plimba in jurul nostru. Oare se intreaba si el acelasi lucru? Nu am dormit nici o noapte in speranta ca vei veni, te vei intoarce. Ochii mei cautau nelinistiti un loc in care sa invie. Gaseam fotografia noastra si ramaneam pierduta in amintiri adesea. Eram doar eu si cerul. Te simteam langa mine cu toate ca erai…atat de departe. Acum suntem noi in locul acesta la ceas tarziu privindu-ne fericiti! Cred ca visez..

El:

-Simteam in fiece noapte dor. Nu deschideam ochii de teama sa nu pierd chipul tau din ganduri. Respiram usor in amintirea vaga a parfumului daruit de tine odata cu ultima imbratisare. Imi pierdusem credinta ca te-as mai putea intalni vreodata sau…ca vei fi aceasi atunci cand se va intampla. Unde e copila pe care am cunoscut-o? Te rog…sa nu dormim acum cand ziua s-a stins peste noi. Stii… ultima data cand pasii nostri rataceau tristi pe drumuri diferite, necunoscute, in mine s-a topit amorul de poveste. Am plecat parasit.

Ea:

-Simteai oare cand ma rugam in suflet sa nu pleci? Cand ne priveam pentru ultima oara incercam sa ne incurajam unul pe celalalt zambindu-ne…dar clipa era amara. Stiam cate zile ranite vor veni, cate urme de lacrimi vom gasi pe vechile fotografii, cate nopti nedormite si dor vom trai. Am atat de multe sa-ti spun si nu reusesc pentru ca simtirile mele nu incap in vorbe. Doar te privesc si ma trezesc zambind in ochii tai. Am un sentiment de teama… Cu siguranta noaptea asta se va incheia precum genele noastre vor clipi in amintire curand si Luna va disparea de pe cer. Departarea ne va smulge dorinte din suflet si ne va obliga la tacere. Cum altfel am putea supravietui in aceasta lume rece decat imbratisati?

El:

-Sufletul meu, ma voi ruga pentru noi. Iti mangai obrajii gingasi cu promisiunea ca vom fi mereu impreuna, vom zbura peste timp, ne vom trezi de mana. Cat am asteptat sa ating aceste buze de copil, nesarutate de nimeni vreodata. Si inocenta lor ce ma chema in vise, mi-a rapit somnul. Voi lupta cat va fi nevoie pentru ca inimile noastre sa bata. Ma las purtat de ochii tai si ma pierd in ei ca si cum doi nori s-ar atinge. Strange-ma puternic in brate, dragoste neiertata!!

Ea:

– De ce atatea sperante? De ce? Cand stim… Sufletele noastre vor ramane mereu impreuna. Dar noi vom gasi doar roua din ele. Aici pe Pamant…e in zadar totul. Nu vom putea fi NOI nicicand. In curand timpul ne va interzice sa ne imbratisam. Uitarea ne va distruge. Te voi iubi la infinit chiar de cerul ma va trada, chiar de florile se vor inchide in parfumul lor, sau daca Soarele ma va parasi, eu tot te voi striga in dor.

El:

-Nu spune asta, te implor!! Si mie imi este teama de nedreptatea vietii dar stii ca iubirea e invingatoare. Ramai cu mine si ne vom regasi in Paradisul Ingerilor. Te-am iubit din intaia privire, te voi iubi  la infinit. Traiesc in adorarea ochilor tai scumpo. Ne-am promis dragoste in eternitatea ce o asteptam. Nu plange, iarta-mi sufletul pentru focul ce ne mistuie fiintele intregi. Pentru ce ne-am nascut daca ne vom pierde unul de celalalt?

Ea:

-Imi stergi lacrima si simt in palma ta tristete. Nu pot lega iubirea de un ocean si sa o parasesc .Caci se elibereaza prin forta noastra si ne aduce inapoi, in locul unde ne-am cunoscut. Priveste cerul, ingerul ochiilor mei! Unde sunt stelele? De ce s-au ascuns? Inteleg…nici natura nu e de acord. Ma simt tradata de catre viata… Doar in vise vom mai fi impreuna.

El:

-Sa nu plangi. Timpul va trece…

Ea:

-Nici tu. Lacrimile se vor transforma in zambete caci te voi astepta!

El:

-Da iubirea mea, sa ne imbratisam. In putin timp, viata ma va chema acolo unde m-a obisnuit nesiguranta. Te ador in suflet inger neanteles!!

Ea:

-Ramai cu bine, te imbratisez in dragoste eterna!! Ne vom revedea curand sufletul meu!!

Ei:

Regasire de ramas-bun intr-o imbratisare fierbinte.

Si ploua…

One thought on “Tacerea timpului

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s