Sens

O noapte pe terasa

Zadarnic ma plimb printre clipe…

Miros de ploaie calda,departare,mister,asteptare.

Stropi de nori peste buze,copila emotie.Lumina felinarului pastreaza secrete.

Nefiresc ma acopar cu soaptele vantului.

Dupa atata timp…din nou ascult cerul.

Dupa atatea zile…scriu. Ma regasesc datorita increderii pe care o simt pentru viata.

Imi pare ca lucrurile petrecute in aceasta perioada toate s-au intamplat fara mine.E ca si cum as fi lipsit din propria-mi fiinta.Adevaru-i ca mi-a fost greu sa inteleg incheierea unei etape din viata mea si anume terminarea scolii.Mediul in care m-am simtit cel mai bine.Am avut alaturi oameni pe care-i voi purta mereu in suflet.Nu sunt multi dar ei au crezut in capacitatile mele si mi-au daruit speranta,curaj,invataturi care-au ajutat inainte de toate la dezvoltarea mea spirituala.Astept  sa ii vizitez peste putin timp si sa ne amintim impreuna momentele dragi din anii in care am fost eleva la liceu.

Glasul noptii strapunge amintiri.Curand voi pleca dar o parte din mine va ramane cu fiintele pe care le iubesc.

13.07.2011 – 20.07.2011

Ora 04:10

Suna telefonul

Imi desprind cu greu pleoapele de ganduri, gene parfumate in inocenta stropilor de lumina.Deschid ochii ca si cum trupul mi-ar fi dezvelit de somn dar eu stiu cat de straina mi-e stingerea zilei de la un timp.Stiu ca in clipa ce urmeaza sa se-arate chipul meu va trada cu usurinta o noapte de intrebari,dorinte atent analizate si visuri fara vise caci rar se-ntampla sa visez cand adorm.

Pasii moi si calzi despre care-ai zice ca se ratacesc in speranta doar ascultandu-le povestea, emana acum incredere,pasiune,vointa.

Ce dimineata binecuvantata cu zambet de roua!

Aud privirea unui suflet calator pe urmele iubirii spre eternitate,adevar.

A inflorit cerul intr-un  miracol… Un anotimp de sentimente e rasaritul!

S-a implinit un vis… DA.Chiar azi.

Buchet imbratisat

Caderea noptii imi amorteste pasii.

O clipa incetez sa mai exist pentru mine si-mi pare ca ascult cu dorinta departarea.

Ganduri strabat necunoscutul intr-o lumina vaga ca si cum as aminti tacerii un destin uitat.

Ochii copilei picteaza cerul in speranta.Tarziu dans al fiorilor gasiti prizonieri intre doua lumi misterios invesmantate.

Divin miracol e-nflorirea stelelor sub gene si viata toata-i un miracol de dragoste indragostit.

E liniste in bratele acestor crini.Pleoapele-mi ascunse in sufletul petalelor,parfum naucitor de romantism,pe umar  picaturi de ceata,chiar fara ganduri ma strecor spre nicaieri.
Si cate necuvinte sa cuprinda un zadar cu sens? In ce fel de speranta as reusi sa evadez din timp?

Privesc inmarmurita suflarea vantului ce-a deghizat cateva stanci,o Luna plina…atat de plina de blandete si putere si dorinta,o asteptare ce pare infinita sau trupul mi-e patruns de oboseala indoielii.

Fara vointa uneori…simt sa ma tem de vorbe graite usor,idei care spulbera visuri din fasa,minti optuze purtate-n chipuri false.

Nu fac parte din lume.Eu fac parte din Dumnezeul iubirii.Sunt viata.

Cu ochii inchisi intre atatea povesti reci…sunt totusi treaza si cred fierbinte ca principalul scop al existentei este iubirea dintre oameni,iubirea celui mai minunat dar care se numeste VIATA!