Un singur drum

920011_158395434330571_898725_o

Daca mi-ar fi spus cineva ca drumul meu duce spre tine…

M-as fi ascuns, m-as fi ratacit, as fi ales alta cale, as fi renuntat la pantofi.

Ce puteam face sa nu te intalnesc? Ce as putea face azi sa uit? Nu…nu regret. Sa nu crezi asta. Daca nu erai tu, cum as fi cunoscut eu fericirea?

Aveam atatea sa ti spun. Si chiar de nu s a intamplat sunt sigura ca ai stiut citi in ochii mei tot ce simteam. Doar tu puteai impleti rasaritul intre clipe. Visele se topeau printre saruturi neclare de roua. M-ai readus la viata cu zambetul tau. Te asteptam cu o dorinta tainica, mai tainica decat marea. Tu veneai inainte ca ziua sa devina noapte si plecai inainte ca noaptea sa devina zi. Dar stii? Mi-as fi dorit sa nu pleci fara mine… Ne priveam ore intregi in tacere. Nu era nevoie de vorbe, caci in bratele tale ma regaseam mereu. Inimile noastre indragostite de cer se grabeau sa asculte cantecul ingerilor. Daca stiam ca urmeaza sa te intalnesc, as fi alergat spre tine. As fi facut orice pentru a ajunge la timp. Si nu as fi plecat niciodata de langa sufletul tau. Poate crezi ca sunt trista. Nu e asa. Sunt cea mai fericita femeie pentru ca sunt iubita de tine. Pentru ca drumul acesta m-a adus la tine. Mi-e dor de noi si mi e teama. Cred ca am plecat de langa tine fara sa mi doresc. Drumul acesta are un singur sens. Nu ma pot intoarce. Sa nu ma astepti.

Priveste cerul in fiecare noapte. Acolo, printre ingeri am ascuns iubirea.

Published in: on May 6, 2013 at 10:43 pm  Leave a Comment  

Devreme sau…

Image

Astazi e o altfel de primavara. Adierea vantului e atat de senina incat imi atinge privirea.

Ador diminetile cand pasii ma conduc spre locuri necunoscute. Pe strazi straine si totusi atat de iubite, inteleg ca mi e dor de septembrie. Un dor ce nu si gaseste vindecare nici macar in cantecul uitarii. Privind cerul noapte de noapte credeam ca voi invinge destinul. Soaptele tale au ramas aici, pe umarul meu. Recunosc, a fost un miracol ca ti am auzit zambetul si vorbele dulci dupa atata vreme. Am simtit o fericire mai inalta decat cantecele cerului. Te cred cand imi spui ca ma pastrezi in suflet. Si nu te as crede niciodata daca mi ai spune ca m-ai uitat. Nu pot si nu vreau. Erai atat de fericit la telefon… Iar eu am impresia ca ieri s au terminat noptile in care ma sunai plangand sa mi spui ca nu poti adormi fara sa mi asculti vocea… Amandoi ne am schimbat atat de mult. Si totusi….ceva din noi a ramas la fel. E iubirea.

Published in: on April 14, 2013 at 8:25 pm  Leave a Comment  

La marginea zorilor

285616_535719003116143_566230213_n

Lumini de felinare vegheaza asupra unor sunete de pian.

Indepartandu se difuz prin aparenta liniste a orasului, noptile se nasc uneori fara nume. Atunci incepe existenta.

Uitasem un gand la fereastra. Am dezbracat esarfa inainte de incheierea cantecului. Cazuta peste timp, peste vantul ce-a scuturat-o de stele, ramase fara urma de parfum sau soapte. Incepeam sa simt ploaia  abia cand norii imi atingeau umerii goi.  Ma ascundeam cand oamenii plecau, de teama plecarilor care lasau strada pustie in toiul noptii. De teama sa astept revederea.

O noua zi in care-mi spun: e mai bine. Inchid ochii si mi simt sufletul plin  de iubire, de dor dar nu stiu unde ma aflu caci timpul schimba locurile. S-a indepartat mirosul ploii. Deschid ochii si te vad. E doar o impresie. Nu esti tu dar imi place sa l privesc pe acel strain care ti seamana. Iti seamana cand zambeste. As vrea sa vezi  acest dans al umbrelelor printre lumini de semafoare. Aici. Langa mine.

Ma opresc, ridic esarfa, timpul ramane gol. Mai gol fara noi. Urc in taxi si plec. Din dorinta de a-ti demonstra ca si eu pot pleca…

sa culeg flori de mac la marginea zorilor.

Vei astepta revederea?

Published in: on February 16, 2013 at 4:03 pm  Comments (1)  

Ploaie de rasarit

ploaie_nori_cu_umbrela_36679600

Nu stii ce gust are ploaia cazuta din salcami. Ai pierdut notiunea timpului si zilele trec pe langa tine fara sa imbratisezi cerul. Te-ai impiedicat de un cantec fara cuvinte, acum nu-l poti intelege. Ai ramas intr-un vis, privind destinul noptilor. Ai uitat la fereastra scrisoarea pe care o asteptam atat de mult.
As fi venit eu poate… Dar mi a fost teama de atingerea rasaritului.
E suficient dorul ce ti mistuie sufletul intre clipe. Ajunge. Nu ma astepta. Invata sa traiesti asa cum eu nu as putea intelege vreodata. Sa traiesti fara mine…

Published in: on February 11, 2013 at 11:44 am  Leave a Comment  
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.