La coltul strazii e rece noaptea
Vantul topeste iluzii,
Cerul imi numara pasii,
Ganduri strabat fara vointa uitarea,
Stropii de ploaie destrama un parfum al soaptelor ramase.
Oare cine va stinge distanta cuprinsa-n rataciri?
Ma indepartez in neinteles si spaima, de locul unde ne-am promis unul celuilalt ca intre noi nu va exista nicicand addio…
Alerg sa m-ascund printre vise, sa scap de momentul amintirii, de strigate fara glas
Nu ma regasesc, m-am pierdut de mine
Nu mai pot privi inapoi, ma dor genele de dor.
In zadar e iubirea noastra, caci azi imi port destinul fara tine
Si noptile cand ma imbrac in surasul imbratisarilor trecute
Toate ma duc la capatul unui drum fara nume.
Ai smuls din stele un suflet colorat,
L-ai prefacut in inger si i-ai mangaiat zambetul,
Ce-a fost candva strain de incredere, tu ai stiut sa simti blandete.
Ai inteles ce inseamna timpul
Dar trist…
Nu ai transcris sperantei infinitul.
Ea a plecat, caci nu ti-a fost teama sa crezi
Acum e totul amortit,
E ca si cum nu vei mai stii insemnatatea ploii
Dar ea…
Ea te pastreaza strans in suflet alaturi de clipa cand v-ati marturisit amandoi darul de a iubi ploaia.
Miracolul vietii v-a adus impreuna
Si tot el v-a impartit pe cai diferite
Pentru ca doar asa pot supravietui doua suflete fara timp…
